Când lacrimi grele se ivesc sub pleoape
Şi-n inimă suspinul se-adânceşte,
Când vorbele rănesc, tăcerea când te doare
Să-L chemi în viaţa ta pe Cel ce te iubeşte!

Când lumea te încinge cu lanţ de nepăsare
Şi-n preajma ei eşti singur, stingher şi părăsit,
Ridică-ţi către cer privirea, căci acolo
Te-aşteaptă cu răbdare Acel ce te-a iubit!

Când vezi cum idealuri se prăbuşesc în noapte
Şi nu mai ai putere s-o iei de la-nceput...
Tu poţi găsi salvare de-L chemi în ajutor
Pe Cel ce este Soare, Şi Pavăză şi Scut!

El poate fi Izvorul cu apa ce dă viaţă,
E Râul Sfânt ce curge şi-aduce bucurii...
La pieptul Lui e pace, şi har, şi îndurare
Ce le revarsă zilnic peste ai săi copii!

El poate transforma întreagă viaţa ta
Dacă-L primeşti în suflet ca Domn şi Salvator,
El poate construi pe vechile ruine,
Cu El mergând alături, vei fi biruitor!

Vulcan-21-06-2012
Mary